Sămânța bună

Metalele prețioase sunt purificate în creuzet, iar topitorul veghează tot timpul cât are loc procesul. Ucenicul pe care‑l iubea Isus a ajuns exilat, însă acolo, în Patmos, i‑a fost dictată Apocalipsa. Un diamant trimite reflecțiile unui briliant cu cât este tăiat mai bine, exact unde trebuie. Vița de vie „plânge“ când este tăiată și ciorchinii trebuie zdrobiți pentru a deveni o bucurie pentru alții. Dacă măslina nu este presată, nu va fi ulei. Tămâia trebuie pisată foarte fin și pusă pe cărbuni aprinși, pentru ca parfumul ei să fie o mireasmă plăcută.

V‑ați gândit vreodată ce înseamnă să aduci toate aceste suferințe, deodată, peste o singură Persoană? Dumnezeu a făcut aceasta cu Fiul Său, pentru că avea un plan măreț, acela de a face din noi copiii Săi! Mai înainte de bucuria de a avea un copil, a fost suferința nașterii. Cel credincios a fost născut prin Cuvântul adevărului (Iacov 1.18). „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți“ (1 Petru 1.3). Nașterea din nou, prin care omul ajunge să fie copil al lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L‑au primit, celor care cred în Numele Lui, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Nimic nu ne poate face viața mai bogată, mai fericită și mai plină de sens, decât acestea: conștientizarea faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu, cunoașterea Dumnezeului Atotputernic drept Tată și ascultarea de voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită!