Sămânța bună

Cuvântul ne judecă pe noi, nu noi judecăm Cuvântul! Mulți cred că își pot forma propria judecată despre Cuvânt, iar rezultatul este că devin împotrivitori ai Bibliei. Alții își fac propria interpretare despre Cuvânt, iar rezultatul este că Biblia nu este lăsată să lucreze asupra lor. Mulți credincioși se expun doar ocazional la judecata Cuvântului lui Dumnezeu, iar rezultatul este că viața lor de credință se ofilește.

Apostolul Pavel face apel la discernământul corintenilor: „Vorbesc ca unora cu judecată; judecați voi ce spun!“ (1 Corinteni 10.15). Nu îi provoacă să pună la îndoială ceea ce spune Dumnezeu. Cuvântul este „viu și lucrător“. Dumnezeu le‑a vorbit oamenilor atunci când le dicta scriitorilor ce să scrie și tot El vorbește și astăzi, când noi îl citim. Cuvântul este „mai ascuțit“ decât orice sabie, pentru că se adresează conștiinței; uneori ne doare, dar consecințele sunt binecuvântate. Este numai spre binele nostru ca, atunci când citim Biblia și ni se arată lucrurile din viață care nu sunt în concordanță cu Dumnezeu, să mergem la fondul atitudinilor greșite și să le schimbăm, cu ajutorul Lui.

Psalmistul a înțeles binecuvântarea de a aplica în propria viață tăișul Cuvântului, așa că Îl roagă pe Dumnezeu să privească în ființa lui:

„Vezi dacă este în mine vreo cale a întristării […]“ (Psalmul 139.24).