Sămânța bună

Îngerii îi anunță pe păstorii din Betleem de nașterea Mântuitorului. Betleemul se află la 6 mile (9,6 km) sud de Ierusalim, în munții din Iudeea. Fecioara Maria a născut un copil, așa cum o anunțase îngerul Gabriel: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Cel Sfânt care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35). Locul nașterii fusese deja profețit de Mica cu șapte secole înainte (Luca 5.2). Identitatea Pruncului este descoperită prin aceste nume, atât de prețioase inimilor noastre. Isus înseamnă: Mântuitorul. Poporul evreu Îl aștepta pe Unsul (ebr. Mesia; gr. Hristos) de multă vreme. Acum El era acolo. Iar planul de mântuire al lui Dumnezeu depășește cu mult granițele Israelului. În Isus Hristos, Dumnezeu oferă tuturor mântuirea și iertarea. De aceea, Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, în Betleem, ca să poată muri pentru păcatele noastre pe crucea de la Golgota. Emanuel înseamnă: Dumnezeu cu noi. Dumnezeu a venit la noi prin Isus Hristos. El intră în sfera și în împrejurările vieții noastre. El nu este un Dumnezeu distant față de noi, ci este „cu noi“. Fiu al Celui Preaînalt și Fiu al lui Dumnezeu. În cadrul Dumnezeirii, El este Fiu din veșnicie. Dar și pe pământ, din Betleem, El este Fiu al lui Dumnezeu. El L-a revelat pe Dumnezeu omenirii. Pentru Isus nu este loc la hanul din Betleem. Regele gloriei este așezat într-o iesle (acolo unde călătorii dau de mâncare vitelor, în timp ce ei sunt în han). Îngerii Îl laudă pe Dumnezeu, pentru că Îl pot contempla sub această formă smerită: un Copilaș. Să ne aducem aminte de leagănul în care a fost pus Mântuitorul ori de câte ori apare în noi vreun gând de superioritate.