Sămânța bună

Un mic grup de copii se întâlnesc să studieze din Biblie. Învățătorul lor intenționează să le vorbească despre credință. El citește începutul capitolului 11 al Epistolei către Evrei, apoi scoate din buzunar cheia de la mașină și le arată copiilor pumnul lui strâns. El îi întreabă: „Ce am în mână?“. Copiii s-au uitat derutați și nu au răspuns nimic. Apoi le-a spus: „Am o cheie în mână“. Și i-a întrebat din nou: „Cine știe ce am în mână?“. S-a lăsat o clipă de tăcere, apoi cel mai tânăr băiat a ridicat mâna și a spus: „Eu știu, este o cheie“. — „Adevărat“, a răspuns învățătorul, „știi asta, pentru că ai crezut ce am spus“. Învățătorul și-a deschis mâna și le-a arătat cheia. Această istorisire adevărată ilustrează câteva aspecte ale credinței. Dumnezeu cunoaște cu exactitate ceea ce noi nu știm. Prin intermediul Cuvântului Său, Biblia, Dumnezeu ne dezvăluie ceea ce dorește ca noi să cunoaștem. Oricine își pune încrederea în Dumnezeu (aceasta înseamnă credința) crede ceea ce El spune și acceptă lucrurile pe care El le-a făcut cunoscut. Într-o zi, credința se va transforma într-o cunoaștere deplină a lucrurilor nevăzute, dar în prezent cunoaștem prin credință. Refuzul de a crede ceea ce Dumnezeu afirmă în Biblie echivalează cu a-L numi mincinos și a-L ofensa. „Iar fără credință este imposibil să-I fii plăcut“ (Evrei 11.6). Așadar, să credem ceea ce Dumnezeu a declarat cu privire la Fiul Său Isus Hristos: „Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său“ (1 Ioan 5.11). „Cine crede în Fiul are viață eternă“ (Ioan 3.36).