Sămânța bună

„Sunt ceea ce eram. Nu eram ceea ce sunt. Sunt numit Dumnezeu și Om în același timp“ (o inscripție latină din primul secol).

„Sunt ceea ce eram.“ Această primă afirmație poate fi emisă numai de Dumnezeul care este neschimbat. În prima parte a Bibliei, El Se prezintă într-un mod și mai frapant: „Eu sunt Cel ce sunt“ (Exod 3.14). El este Cel etern, care există pentru totdeauna. El nu Se schimbă niciodată. El rămâne sfânt pentru eternitate, nefăcând niciun fel de compromis cu răul. Dar El este și iubire, iar aceasta pentru eternitate. Iubirea Lui se extinde la fiecare dintre noi. Dumnezeu iubește omenirea, cu toate că ea s-a răzvrătit împotriva Lui.

„Nu eram ceea ce sunt.“ Isus, care este Dumnezeu etern, a devenit ceea ce nu era: om. De ce? Din cauza răului comis de oameni, pentru că Dumnezeu a pronunțat sentința de condamnare la moarte asupra lor. Omul a păcătuit și, ca urmare, a fost condamnat. Această situație tragică L-a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să devină „Omul Isus Hristos“, pentru a suferi judecata pe care noi o meritam.

„Sunt numit Dumnezeu și Om în același timp.“ Isus Hristos este cu adevărat și Dumnezeu și Om. Cu toate că este întotdeauna Dumnezeu, El a devenit Om de când S-a născut în Betleem. Și El este în continuare Om după ce a fost înălțat la Tatăl. Cerul L-a primit pe Omul perfect, ceea ce dovedește că El îi va primi pe toți aceia pe care El i-a făcut desăvârșiți prin jertfa Lui pe cruce.