Sămânța bună
Nu mărturiseau, de frică
Totuși, în adevăr, chiar dintre mai-mari, mulți au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau, ca să nu fie excluși din sinagogă; pentru că au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu. Dar Isus a strigat și a spus: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Și cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine“.
Ioan 12.42-45
În ciuda tuturor semnelor care demonstrau clar că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, poporul evreu L-a respins. Ca urmare, Dumnezeu le-a împietrit inimile.
Făcând o incursiune în gândirea conducătorilor evrei, Ioan ne spune că mulți au crezut. Era o credință autentică? Am putea să o numim credință rațională. Din punct de vedere intelectual, ei erau convinși că Isus era Hristosul, pentru că dovezile păreau incontestabile. Și astăzi mulți cred într-un Dumnezeu-Creator, deoarece recunosc faptul că această creație complexă, dar ordonată, nu s-ar fi putut dezvolta de la sine. Cu toate acestea, credința rațională este moartă și nu aduce rod. Credința autentică, pe de altă parte, este manifestată prin faptul că un creștin are o relație vie cu Hristos și Îl mărturisește în mod public (Romani 10.10). Această mărturisire le lipsea conducătorilor, pentru că ei au iubit mai mult o reputație bună printre farisei decât gloria lui Dumnezeu.
Câți oameni au „credința lor“, dar nu mărturisesc despre Isus Hristos Mântuitorul! Reputația lor printre oameni este mai importantă decât aprobarea lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, vor fi socotiți printre cei lași, al căror sfârșit este în iazul care arde cu foc (Apocalipsa 21.8).