Sămânța bună
Au luat pietre ca să-L ucidă
Iudeii deci au luat din nou pietre, ca să-L ucidă. Isus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl Meu; pentru care dintre aceste lucrări Mă ucideți cu pietre?“. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună Te ucidem cu pietre, ci pentru hulă și pentru că Tu, Om fiind, Te faci pe Tine Însuți Dumnezeu“.
Ioan 10.31-33
Ce i-a putut mânia atât de mult pe conducătorii iudei, încât să plănuiască să-L omoare pe Domnul Isus? Este clar că motivul a fost acela că El li S-a descoperit în dumnezeirea Sa. Ioan 8 ne arată că vrăjmașii Lui au vrut să-L omoare cu pietre din același motiv. „Eu le dau viața eternă“, spusese Domnul cu privire la oile Sale. Din punctul de vedere al cărturarilor, aceasta este blasfemie, fiindcă nicio ființă omenească nu avea autoritatea asupra vieții eterne. Poate i-ar fi ofensat mai puțin dacă El L-ar fi pus pe Tatăl primul, însă, punându-Se pe Sine, „Eu și Tatăl una suntem“, era clar pentru ei că El Se pretindea egal cu Dumnezeu. Faptul că Omul Isus Hristos este în același timp Fiul lui Dumnezeu este de neacceptat pentru cei necredincioși, fiindcă acest lucru înseamnă că ei trebuie să se plece înaintea Lui, să-L onoreze și să I se închine. Oricine dorește să se convingă de viața fără pată a lui Isus, de smerenia și de dragostea Lui fără pereche, de lucrarea Lui neobosită în facerea binelui și de puterea Lui nelimitată nu trebuie să facă altceva decât să citească Evangheliile. În ele vedem lucrările Tatălui, lucrări pe care doar Fiul le-a putut împlini. Să remarcăm cu atenție cuvintele: „Cine nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl, care L-a trimis“.