Sămânța bună

Petru se afla în curtea marelui-preot – un loc nepotrivit. Cel care afirmase că era gata să meargă cu Domnul „și la închisoare și la moarte“ (Luca 22.33), iată-l că fuge împreună cu toți ucenicii când Domnul este arestat și legat. Mai târziu Îl urmează pe Domnul „de departe, ca să vadă sfârșitul“ (Matei 26.58). Iar acum, în baza legăturii celuilalt ucenic cu marele-preot, i se permite să intre în curte, ceea ce s-a dovedit a fi o capcană pentru el.

Cineva poate obiecta, pe bună dreptate, că și celălalt ucenic se afla în curtea marelui-preot. Da, dar acela nu s-a lepădat de Domnul său, ceea ce face ca purtarea lui Petru să fie cu atât mai gravă, scoțându-i în evidență nesăbuința. Celălalt ucenic nu se așezase lângă foc, în ciuda nopții reci. Sau oare legătura lui cu marele-preot să-l fi făcut mai puțin vizibil decât pe Petru? Cuvântul lui Dumnezeu nu spune nimic în această privință. Dar celălalt ucenic, care în mod clar era Ioan, a fost prezentat în opoziție cu Petru.

De aici putem învăța să fim prudenți când vine vorba să îi determinăm pe alții să procedeze la fel ca noi. Chiar dacă eu mă simt liber să mă aflu într-un anumit loc sau să întreprind ceva care nu este dăunător pentru mine, totuși se poate dovedi a fi o capcană pentru altul. Câtă grijă trebuie să avem să nu-i aducem pe ceilalți în situații care pot fi un pericol pentru ei!