Sămânța bună
Le chema pe nume
Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem.
Ioan 10.27-30
Într-un sătuc de munte din Franța, o bătrână avea o turmă mare de capre. În fiecare seară, după ce ele se întorceau în staul, ea se așeza pe un scăunel în mijlocul turmei și își chema caprele, una după alta, pentru a le mulge. Ea chiar îi dăduse fiecăreia un nume. Auzindu-și numele, animalele veneau și stăteau nemișcate în fața stăpânei, pentru a fi mulse. Având în vedere că o trăsătură a caprelor este caracterul lor independent, am putea fi surprinși. Mai mult chiar, alți crescători de animale din acea regiune m-au asigurat că ei nu mai cunoșteau un exemplu similar.
Această istorioară adevărată m-a făcut să mă gândesc la cuvintele lui Isus pe care le-am citit la început. Este drept că e vorba de oi, dar ilustrația este identică. Stăpânul lor le cunoaște pe fiecare. De aceasta are parte fiecare om care Îl primește pe Isus în inima lui ca Mântuitor și Domn. Pentru Isus, noi nu suntem niște anonimi. El ne iubește și ne cunoaște pe nume. După ce a înviat, El a ieșit în întâmpinarea Mariei Magdalena, care găsise mormântul gol. Ea nu L-a recunoscut și a crezut că era grădinarul, așa că a cerut trupul Lui. El i-a spus numai atât: „Maria!“. Atunci ea L-a recunoscut și a fost copleșită. El i-a încredințat un mesaj minunat: „Mergi la frații Mei și spune-le: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“ (Ioan 20.17).