Sămânța bună
Femeia din Samaria (1)
[Isus] a părăsit Iudeea și a mers din nou în Galileea. Și trebuia ca El să treacă prin Samaria. A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.
Ioan 4.3-6
Cea mai scurtă cale dinspre Iudeea înspre Galileea trece prin Samaria. Iudeii îi evitau pe samariteni, din cauza originii lor și a învățăturilor lor inacceptabile. Prin urmare, unii iudei preferau să ocolească prin valea Iordanului. Domnul Isus însă, fiindcă „trebuia să treacă prin Samaria“, mânat de dragoste vie, a trecut pe acolo și S-a oprit la fântâna din Sihar. În acel loc urma să vină cineva care avea nevoie de El. Iacov, patriarhul poporului Israel, locuise odinioară acolo. Prin urmare, acea regiune și acea fântână aveau o anumită semnificație pentru tradiția religioasă. Fântâna era la o oarecare distanță de cetatea Sihar, la o răspântie, iar Domnul Isus S-a așezat să Se odihnească acolo.
La începutul Evangheliei sale, Ioan Îl descrie pe Domnul dintr-un alt unghi: El este Cuvântul etern, care era cu Dumnezeu și care era El Însuși Dumnezeu. Lumea a fost creată prin El. El este Singurul Fiu, care a devenit Om. Prin El Îl putem cunoaște pe Dumnezeu Tatăl.
Aici însă Îl vedem pe Atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu obosit după călătorie. De ce a cunoscut Domnul Isus oboseala, foamea, setea și suferința? Fiindcă a dorit să experimenteze condițiile în care trăim noi, astfel încât să ne înțeleagă și să ne ajute potrivit cu experiența Sa personală. Ce bunăvoință din partea Fiului lui Dumnezeu!