Sămânța bună
Fântâni crăpate
Depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.
Proverbe 30.8,9
Banii ne pot corupe și atunci când îi avem de prisos, dar și atunci când ne lipsesc. Cei săraci sunt tentați ca, prin înșelătorie, justificată în ochii lor, să obțină cele necesare vieții. Nu așa!
Domnul vorbește despre pâinea zilnică de care avem nevoie (Matei 6.11), iar apostolul Pavel vorbește despre „mulțumirea“ în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea (1 Timotei 6.7,8), referindu-se la un stil de viață modest. Ar trebui creștinii să se lepede de tot ceea ce i-ar face să trăiască dincolo de un stil de viață simplu? Nu neapărat, dar casele noastre, hainele noastre și modul nostru de viață ar trebui să reflecte o anumită formă de sobrietate. Nu sunt de niciun folos fântânile crăpate! Rezervoare de apă fără apă…
În Răsărit se întâmplă câteodată ca un om să sape ani de zile un puț într-o stâncă, în speranța să-l umple cu apă când va veni timpul ploilor. În urmă vin ploile și pârâiașele aduc apa în puț, însă, lucru de mirare, apa nu se ridică, pentru că puțul este crăpat. Ce dezamăgire! Toată munca lui a fost zadarnică, iar el moare de sete! Aștepți să găsești vreo satisfacție în lucrurile pământești? Mai curând sau mai târziu vei vedea că toate puțurile sunt crăpate! „M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu țin apă“ (Ieremia 2.13)