Sămânța bună
Vindecarea orbului din naștere (2)
Știm însă că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Niciodată nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unuia născut orb … Ei au răspuns și i-au zis: „Tu ești născut cu totul în păcate și tu ne înveți pe noi?“. Și l-au dat afară.
Ioan 9.31-34
Cerșetorul ai cărui ochi fuseseră deschiși a înțeles mai profund adevărul divin decât erudiții iudei, care pretindeau că sunt „ucenicii lui Moise“. Aceia Îl considerau pe Isus a fi un păcătos (Ioan 9.24), pe când omul vindecat a făcut referire la Sfânta Scriptură. Domnul, negreșit, Se rugase lui Dumnezeu pentru acel semn miraculos. Astfel, omul care fusese vindecat se referea probabil la Proverbe 15.29. „Domnul este departe de cei răi, dar aude rugăciunea celor drepți“, verset pe care fariseii îl cunoșteau și ei, dar pe care nu l-au luat în considerare. Cât de ilogică este necredința! De la începutul lumii nu a mai fost un asemenea miracol, și totuși ei au afirmat că acel Binefăcător era un păcătos. În replică, omul vindecat a răspuns: „Dacă Acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic“. Credința lui simplă l-a condus la concluzia corectă: Isus era trimis de Dumnezeu. Liderii religioși nu puteau nici nega faptele, nici anula concluzia omului. Fiind prea mândri pentru a accepta adevărul de la o persoană simplă, neînvățată, ei l-au dat afară. Isus spusese deja că acel om se născuse așa – deci nu din cauza unui anumit păcat devenise el orb – dar aceasta era acuzația lor fără probe și, folosindu-se de ea, vrăjmașii lui l-au dat afară pe cel care fusese vindecat. Oricine Îl mărturisește pe Isus trebuie să fie exclus, sub o formă oarecare, dar, indiferent ce ar fi, putem conta pe ajutorul lui Isus Însuși.