Sămânța bună
Vindecarea orbului din naștere (1)
Și i-au spus din nou: „Ce ți-a făcut? cum ți-a deschis ochii?“. El le-a răspuns: „V-am spus deja, și n-ați auzit. De ce vreți să auziți din nou? vreți și voi să vă faceți ucenici ai Săi?“. Ei l-au insultat și i-au spus: „Tu ești ucenic al Lui, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar pe Acesta nu-L știm de unde este“. Omul a răspuns și le-a zis: „În aceasta dar este minunea, că voi nu știți de unde este, și El mi-a deschis ochii“.
Ioan 9.26-30
Mâniați, conducătorii lui Israel nu voiau să se dea bătuți. Cum nu puteau nega faptul că omul care fusese orb căpătase vedere, ei au căutat un „viciu de procedură“ și, după aprecierea lor, au și găsit o astfel de neregulă, anume că vindecarea avusese loc în ziua sabatului. Nu mai puneau problema „ce s-a produs“, ci „când și cum“. Totuși, cel vindecat simțea că ei erau nesinceri și că doreau doar să-l atace, așa că le-a dat un răspuns ferm și cu ceva ironie: „Vreți și voi să vă faceți ucenici ai Săi?“.
Conducătorii, indignați, l-au insultat. Astfel s-au împlinit cuvintele lui Isus din predica de pe munte: „Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră orice lucru rău, din cauza Mea“ (Matei 5.11).
Cel care fusese vindecat nu accepta să audă vorbe rele despre Isus, Binefăcătorul lui. Disputa s-a încheiat în favoarea lui, căci acuzatorii s-au retras. Făcând referire la Moise, ei L-au respins pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Oricine refuză să creadă în Isus și să Îl urmeze nu va admite niciodată nici adevărul legat de „cine este El“, nici „de unde a venit El“.