Sămânța bună

Domnul Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi cu privire la două grupări religioase periculoase, fariseii și saducheii. El a numit influența lor „aluat“. Ce a vrut să spună prin această expresie? În Scriptură, aluatul este întotdeauna o imagine a răului. Care a fost atunci răul pe care l-a avut în vedere cu privire la aceste două grupări?

Fariseii acordau cea mai mare importanță tradițiilor evreiești. Scrierile lor consemnau multe dispoziții care mergeau dincolo de instrucțiunile divine din Vechiul Testament. Fariseii considerau că era mult mai important să adere la aceste legi sau porunci date de om, decât să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Pioșenia lor era pură ipocrizie. Găsim aceeași atitudine în creștinătate. Omul adaugă la învățătura Bibliei propriile gânduri, pentru a-și satisface propria imagine despre evlavie.

Saducheii erau oameni raționali, care credeau numai ceea ce puteau vedea. Ei negau atât adevărul învierii, cât și existența îngerilor; prin urmare, declarau că anumite părți din Cuvântul lui Dumnezeu erau nule. Ei credeau doar ceea ce știința ar fi dovedit ca fiind adevărat în Biblie.

Prin adăugarea (vedeți „aluatul fariseilor“) sau prin înlăturarea (vedeți „aluatul saducheilor“) unor părți din Biblie se abandonează fundamentul sigur al afirmațiilor veșnic valabile ale lui Dumnezeu cu privire la mântuirea omului.