Sămânța bună

Aceste întrebări ale profetului Hagai ilustrau miezul problemei cu care se confruntau cei care trăiau atunci în Ierusalim. Rămășița iudeilor care se întorseseră din exil abandonase lucrarea de reconstruire a templului. Întrebările lui Dumnezeu nu intenționau să îi descurajeze, ci să descopere acele gânduri greșite din inima lor care le furaseră curajul necesar pentru continuarea lucrării. Era clar pentru toți că, după reconstruire, templul va fi lipsit de gloria de dinainte. Ei nu erau în stare să îl împodobească precum Solomon, iar chivotul, partea centrală, era pierdut. Este, bineînțeles, fără rost să construiești castele în aer. Însă cel ce se gândește numai la lucrurile care lipsesc într-o perioadă de declin devine descurajat și astfel trece cu vederea ceea ce Dumnezeu încă ne dă, în bunătatea Lui, și ceea ce El este pentru poporul Lui. Evreii erau descurajați. Dumnezeu recunoaște acest lucru și știa că ce vedeau ei acum nu putea fi comparat cu templul de dinainte. Însă ei trebuiau să realizeze că El era încă cu ei! Dumnezeu le-a promis că, în viitor, El va umple din nou acea casă cu glorie.

Astăzi, întâlniri simple după învățătura din Noul Testament pot părea neînsemnate pentru modul nostru de gândire, în special când ne uităm la era primilor creștini. Dar să ne amintim că Domnul este cu noi. El Își asociază Numele Său și prezența Sa cu astfel de întâlniri care, pentru mintea noastră, par slabe. Nu ne face aceasta să ne schimbăm atitudinea?