Sămânța bună

Domnul Isus Hristos i-a spus paraliticului: „Păcatele tale sunt iertate“. Această afirmație a fost primită cu împotrivire din partea unor cărturari. Ei gândeau: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“. Isus le-a răspuns cu întrebarea din versetul de mai sus, întrebare ce poate fi privită din două perspective. Din punctul de vedere al omului, pare mult mai ușor să spui „Păcatele tale sunt iertate“, decât să poruncești unui paralizat să se ridice. Noi nu putem să verificăm dacă păcatele sunt într-adevăr iertate, dar putem să confirmăm dacă un olog ar începe dintr-odată să meargă. Nimeni nu ar putea să își aroge puterea de a vindeca ologii; ar fi imediat demascat ca fiind mincinos. Isus, Fiul lui Dumnezeu, Și-a demonstrat acolo autoritatea de a ierta păcatele.

Când Isus Hristos a fost aici, pe pământ, El a folosit puterea Sa divină pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. El a făcut lucrul acesta cu o inimă plină de compasiune. În mod constant, Lui „I s-a făcut milă“. Pentru ca păcatele noastre să fie iertate, a fost nevoie însă de mult mai mult decât de o poruncă divină. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să sufere judecata lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere a fost mai greu pentru Isus să spună: „Iertate sunt păcatele tale“, decât să spună: „Ia-ți patul și umblă“. Însă El a luat asupra Lui această lucrare dificilă, din dragostea Sa de necuprins pentru noi. Oricine își pune încrederea în El poate fi de acum sigur de acest lucru: „Păcatele tale sunt iertate“.