Sămânța bună
„Dacă-L lăsăm, toți vor crede în El …“
Deci preoții de seamă și fariseii au adunat sinedriul și spuneau: „Ce facem? Pentru că Omul acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și locul și națiunea“. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind mare-preot în anul acela, le-a spus: „Voi nu știți nimic, nici nu gândiți că este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea“.
Ioan 11.47-50
Isus Hristos a readus la viață o persoană care murise. Lazăr fusese în mormânt patru zile. Acest miracol uimitor a avut consecințe. Minunea s-a întâmplat lângă Ierusalim. Mulți au auzit despre ceea ce a făcut Isus și unii au crezut în El. Totuși, liderii religioși au fost tulburați de ceea ce se întâmplase. Ei știau că astfel de minuni constituiau semne prin care națiunea Îl putea recunoaște pe Mesia cel promis. Fără să țină cont de Legea lui Dumnezeu și de scrierile profeților, liderii din consiliul iudeilor se gândeau numai la statutul lor în mijlocul națiunii și la reputația lor printre romani. Isus reprezenta un mare pericol pentru ei. Așadar, și-au dezvoltat o strategie politică.
Romanii au distrus într-adevăr Ierusalimul și templul în anul 70 d.Hr. Mulți evrei au fost uciși, alții au fost luați prizonieri, multora li s-au confiscat bunurile și un număr considerabil au părăsit țara. Dar acest lucru s-a întâmplat nu pentru că toți au crezut în Isus, așa cum se temea consiliul, ci pentru că majoritatea nu au crezut în El. Și L-au ucis, refuzând să creadă în Isus chiar și după învierea Lui…