Sămânța bună

Nu este prea simplist să susținem că cineva este mântuit pentru veșnicie doar pentru că este creștin? Ba da! Căci mântuiți sunt nu cei care au ajuns doar la acest punct, de a-și face o examinare atentă a conștiinței. Nici simpla asigurare că cineva este creștin nu este suficientă pentru a fi mântuit, căci faptul de a avea părinți creștini sau de a aparține unei biserici nu înseamnă că cineva are viață veșnică. Cineva poate să creadă în Dumnezeu și să admită că există raiul și iadul; poate recunoaște că într-o zi va ajunge la judecată și totuși să nu aparțină lui Hristos.

Pentru a fi mântuit, cineva trebuie să fie „născut din nou“ (Ioan 3.3). Acest lucru înseamnă să fim îngroziți de păcatul care există în viața noastră, înțelegând că nu putem scăpa de vină și, prin urmare, că merităm pedeapsa lui Dumnezeu. Și, cel mai important, trebuie să ne însușim prin credință jertfa înlocuitoare a lui Isus. În acest fel, omul este adus la viață veșnică și primește Duhul Sfânt, care ne dă siguranța că suntem copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi înșelat: El îi pecetluiește cu Duhul Sfânt doar pe cei care Îi aparțin cu adevărat.

Mulți se numesc creștini; și pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, „dar, prin fapte, Îl tăgăduiesc“ (Tit 1.16). Deci, de fapt, ei sunt pierduți. Mărturisirea de a fi creștin trebuie să fie însoțită de o întoarcere autentică la Dumnezeu și de credința din inimă în Isus Hristos. Numai atunci este cineva mântuit.