Sămânța bună

Harul în locul legii: „Legea a intervenit ca să prisosească greșeala; dar unde păcatul a prisosit, harul a prisosit și mai mult“ (Romani 5.20). Legea a arătat cât de mare este vina omului față de Dumnezeu. De asemenea, a arătat clar că nimeni nu poate respecta poruncile legii astfel încât să obțină viața veșnică. Și, întrucât legea nu-l poate ajuta pe păcătos, Dumnezeu acționează în har. El nu mai are cerințe față de om, ci îi oferă viața veșnică în Fiul Său, care a suferit și a murit pe cruce.

Harul în locul faptelor: „Dacă este prin har, atunci nu este din fapte; altfel, harul nu mai este har“ (Romani 11.6). Harul este opusul faptelor. Este imposibil ca oamenii să își câștige mântuirea prin fapte bune. Dumnezeu nu va accepta niciodată fapte din partea unui păcătos, oricât de sincere ar fi ele. Dumnezeu îi poruncește să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele, pentru a putea fi mântuit prin har.

Harul în locul plății: „Toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (Romani 3.23,24). Omul nu poate obține răscumpărarea plătind pentru ea cu argint sau cu aur: ea este gratuită. El este declarat neprihănit de Dumnezeu numai prin har, dacă își pune încrederea în Domnul Isus, care a plătit prețul răscumpărării cu sângele Său (1 Petru 1.18,19).