Sămânța bună

Domnul Isus trebuie să fi avut aceste două sentimente în același timp atunci când rostea aceste cuvinte. El Se afla în Betania. Doar câteva zile mai târziu avea să meargă la cruce, unde urma să moară. Gândul acesta Îl mișca profund.

Apoi, în timpul mesei, o femeie s-a apropiat de El. Era Maria din Betania, care obișnuia să asculte cuvintele lui Isus și să le adune în inima ei. Ea adusese un vas cu mir extrem de prețios, pe care l-a turnat pe capul iubitului ei Domn, astfel încât parfumul acelui autentic „mir de nard“ a umplut casa. Ce ne învață această scurtă acțiune? Nimic altceva decât închinarea: parfumul mirului corespundea omagiului profund din inima ei pentru Domnul.

Reacția ucenicilor la această dovadă de iubire trebuie să-L fi mâhnit profund pe Domnul. Ei au spus că mirul s-ar fi vândut pentru trei sute de dinari care puteau fi dați săracilor. Era adevărat. Ar fi putut să nu consume mirul pentru Domnul, astfel încât să le poată face bine oamenilor. Cu toate acestea, răspunsul Domnului dezvăluie bucuria Sa că acea femeie L-a preferat pe El. Domnul Isus evidențiază ceea ce făcuse ea prin trei expresii: „O faptă bună pentru Mine“, „ceea ce a putut“ și „Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare“. Acest lucru arată cât de mult prețuiește Domnul exprimarea sentimentelor noastre față de El, pe care Duhul lui Dumnezeu le produce în inimile noastre.