Sămânța bună

Domnul Isus Se rugase în grădina Ghetsimani. Când El părăsea grădina, o mulțime a venit la El, înarmată cu săbii și ciomege, ca să Îl aresteze. Era condusă de Iuda, care Îl trădase pe Domnul pentru 30 de arginți. Când s-a apropiat mulțimea, Petru și-a scos sabia și a tăiat urechea unui om. În timp ce Domnul Se rugase, Petru dormise; acțiunea lui agresivă de acum era total greșită. Domnul i-a spus să își pună sabia în teacă și a adăugat: „Gândești că nu pot să-L rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână …?“. Bineînțeles că putea, dar Domnul Se rugase să se facă voia Tatălui Său. Apărarea umană era complet deplasată aici. O legiune romană era alcătuită din 6.000 de soldați, așa că Domnul ar fi putut avea 72.000 de soldați care să Îl apere. În Vechiul Testament, un singur înger a ucis într-o noapte 185.000 de soldați aflați sub un general fără Dumnezeu (2 Împărați 19.35). Mulțimea care Îl căuta pe Domnul aici era cu mult mai mică, însă El nu dorea niciun ajutor. El avea de făcut o lucrare la Calvar, de o importanță crucială, pe care trebuia să o împlinească singur.

Când copiii lui Dumnezeu Îi cer Tatălui Ceresc să Își folosească puterea pentru ei, El uneori refuză, deoarece are altceva în plan. El știe deznodământul mai dinainte, însă noi nu îl știm. Dar putem fi siguri că rezultatul va fi pentru binecuvântarea noastră, chiar dacă implică răbdare sau poate suferință temporară. Ce binecuvântare pentru omenire a rezultat din moartea lui Hristos pe cruce!