Sămânța bună

Povestea din spatele fiecărei convertiri este unică și surprinzătoare. Să o privim întâi pe cea a lui Pavel. Înainte de a deveni un apostol căruia să-i fie încredințate revelații importante, el îi persecuta pe creștinii care formau biserica din primele zile. Însă, atunci când Domnul i S-a descoperit, s-a produs o întoarcere de 180 de grade. De atunci, întreaga sa viață a fost dedicată bisericii pe care înainte voia să o distrugă.

Convertirea înseamnă să privim la Dumnezeu și să înțelegem că I-am întors spatele și că nu putem invoca nicio circumstanță atenuantă pentru aceasta. Apoi înaintăm în viață, dar într-o altă direcție, deoarece ne-am întors spre Dumnezeu pentru a-L sluji. Acest lucru este inexplicabil, dar așa se întâmplă cu oricine vine în lumina Dumnezeului sfânt, recunoscându-și condiția în fața Lui și judecata pe care o merită. În evanghelii avem o relatare despre un om care, simțind cât de departe era de Dumnezeu, a strigat: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ (Luca 18.13). Prin convertire ajungem să cunoaștem iertarea păcatelor și să primim o viață nouă, dăruită de Hristos celor care cred. Isus a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou“ (Ioan 3.7). Este necesar să credem că „Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.9) și că „Hristos a murit pentru păcatele noastre … și a înviat“ (1 Corinteni 15.3,4). Dumnezeu nu obligă pe nimeni, dar, pentru că ne iubește, dorința Sa este ca toți să își schimbe direcția, să se pocăiască și să intre în Împărăția Sa.