Sămânța bună

Nemulțumirea conducătorilor evrei a mers și mai departe. Acum ei spuneau că „este Împăratul lui Israel“. Aceasta fusese acuzația lor înaintea guvernatorului Pilat, pe care au folosit-o ca să împiedice eliberarea lui Isus. Acuzația scrisă deasupra crucii Lui a fost: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 17.11,37). Pretindeau că, dacă Domnul Isus ar fi coborât de pe cruce, ei ar fi crezut în El. De fapt doreau să vadă alt miracol. Credința lor avea nevoie de dovezi palpabile, ceea ce contrasta cu descrierea biblică potrivit căreia: „Credința este … o convingere despre lucrurile nevăzute“ (Evrei 11.1). Adevărata credință, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu, recunoaște că Dumnezeu S-a revelat în Isus Hristos și că învierea Lui demonstrează că El este Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce privește lucrurile care nu se văd, cel care are credință se încrede în Dumnezeu și în promisiunile Sale.

Obiecțiile ridicate cu privire la Persoana lui Hristos sunt similare și în zilele noastre. Oamenii sunt pregătiți să creadă în Dumnezeu doar dacă dorințele lor sunt îndeplinite, dacă au succes și dacă experimentează miracole. Credința însă trebuie să fie prezentă înainte ca dovezile a ceea ce trebuie crezut sau sperat să fie în fața ochilor noștri. Conducătorii poporului evreu avuseseră suficiente dovezi că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, și nu „un păcătos“, așa cum murmurau ei.

Bucuria și puterea vieții eterne, care vin odată cu credința în lucrarea Sa de răscumpărare, sunt incontestabile.