Sămânța bună

Puțin înainte de moartea sa, în anul 2007, autorul Norman Mailer a afirmat într-un interviu: „În viața mea a existat un amestec acceptabil de lucruri bune și de lucruri rele. Dacă eu merg în iad, atunci nu pot să-mi imaginez ce se va întâmpla cu jumătatea rea a omenirii“. Acest om avea doar o vagă idee despre existența lui Dumnezeu și despre existența celui rău. În plus, își formase propria imagine despre rai și despre iad. Prin urmare, scriitorul a anticipat întrucâtva moartea și viața de apoi, fără să capete însă siguranța că păcatele i-au fost iertate. Să fie acesta motivul remarcilor sale batjocoritoare?

Există, într-adevăr, persoane care consideră că, la unii oameni, binele cântărește mai mult decât răul, iar în cazul celorlalți, viceversa. Astfel de persoane fac parte, desigur, din grupul la care binele a înclinat balanța – sau așa gândesc ei.

Dacă cineva merge în rai sau în iad, aceasta nu depinde de numărul de fapte bune sau de fapte rele pe care le-a făcut! Fără îndoială că există greșeli în viața noastră și, cum noi nu le putem repara, nici nu putem sta cu ele înaintea unui Dumnezeu sfânt. Din acest motiv, fiecare are nevoie de Fiul lui Dumnezeu ca Răscumpărător. Pentru că Isus Hristos a fost prin Sine Însuși pur și sfânt, fără păcat, El a putut purta pedeapsa celor vinovați pe cruce. Dacă dorim să murim în pace și să avem parte de viața eternă, atunci trebuie ca El să fie Mântuitorul nostru.