Sămânța bună
Înălțarea Domnului la cer
Și, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Și, pe când priveau ei țintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei și doi bărbați în veșminte albe, care au și spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer“.
Fapte 1.9-11
În cele patruzeci de zile de după învierea Sa, Isus a avut nenumărate întâlniri și conversații cu ucenicii Săi. Acum venise timpul pentru înălțarea Sa. Ucenicii Îl priveau pe Domnul lor iubit, cum era înălțat de un nor. Ca și în alte ocazii, acest nor era unul special, în care Dumnezeu Își ascundea gloria de ochii oamenilor. Cerul care L-a primit pe Isus nu era cerul atmosferic sau universul, ci prezența imediată a lui Dumnezeu (1 Împărați 8.10,11; Matei 17.5).
Ce lucru măreț a fost faptul că Fiul lui Dumnezeu a intrat în Gloria cerului Înainte-mergător al credincioșilor (Evrei 1.13; 2.9; 6.20)!
Fiul lui Dumnezeu a fost înălțat la cer, în casa Tatălui Său, ca Om, și a pregătit acolo un loc pentru credincioși (Ioan 14.2,3).
Ucenicii au continuat să-L privească pe Domnul lor înălțându-Se. Doi îngeri i-au liniștit, asigurându-i că Isus Însuși va veni din nou. Înălțarea Sa a avut loc pe Muntele Măslinilor, unde va apărea din nou pentru a-Și instaura împărăția păcii (Zaharia 14.4).