Sămânța bună
Pământul bun și pământul sterp (5)
Și altele au căzut pe pământul cel bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci și alta treizeci. Cine are urechi să audă.
Matei 13.8,9
Ultimul tip de sol este pământul cel bun. Acesta este suficient de adânc și nu are spini sau locuri stâncoase. Sămânța cade, găsește condițiile ideale, prinde rădăcini, crește și aduce rod – procesul perfect! Domnul Isus explică imaginea cu pământul cel bun astfel: „Dar cel semănat pe pământul cel bun, acesta este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; care, în adevăr, rodește …“ (versetul 23). Înțelegem ce înseamnă aceasta: să aud și să înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, adică să fiu gata să îl primesc, să meditez la El, să îl las să lucreze în inima și în conștiința mea și astfel să îmi schimbe viața. Apoi va veni și rodul. Acest rod este dovada că avem o credință adevărată, că am fost născuți din nou „prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23). Nu toți copiii lui Dumnezeu aduc același rod pentru El: unii treizeci, alții șaizeci și alții o sută. Însă toți „rodesc în răbdare“ (Luca 8.15).
Recapitulând: care este locul meu în această parabolă?
- Mi-am împietrit inima atât de mult, încât aceasta respinge imediat Cuvântul lui Dumnezeu?
- Accept Cuvântul Său doar la nivel intelectual și emoțional, dar nu-l las să-mi influențeze viața?
- Lucrurile pământești și temporare înăbușă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu?
- Sau ascult de Cuvântul Său, astfel încât el are efect permanent asupra mea și aduc rod pentru El?