Sămânța bună

O foamete grozavă apăsa cetatea în care era asediat poporul Israel. Dar Dumnezeu le dă o veste bună: inamicii lor o luaseră la fugă și s-a sfârșit cu foametea. La această știre, unul dintre aghiotanții regelui a râs de Dumnezeu: „Dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, ar putea fi lucrul acesta?“ (2 Împărați 7). El a refuzat harul lui Dumnezeu anunțat prin profetul Elisei. Iar când a venit salvarea, atunci acel om a fost singurul care nu a beneficiat de ea, împlinindu-se cuvintele profetului: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea“.

În zilele noastre sunt mulți batjocoritori: aceasta este o caracteristică a epocii în care trăim. Biblia ne avertizează că, „în zilele din urmă, vor veni batjocoritori, umblând potrivit propriilor lor pofte“ (2 Petru 3.3). Pentru ei, ca și pentru acel aghiotant al împăratului, Cuvântul lui Dumnezeu nu are nicio valoare. Ei se încred în ceea ce se vede, alegând să nu cunoască ceea ce ne-a fost revelat. Dumnezeu îi va judeca așa cum l-a judecat pe acel om, dar El este îndelung-răbdător față de noi, „nevrând ca vreunii să piară“ (2 Petru 3.9). Judecata este văzută în ochii acelui om ca fiind „lucrarea Sa ciudată, … fapta Sa neobișnuită“ (Isaia 28.21), deoarece El Își iubește făptura și „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4).

Astăzi El încă le oferă tuturor harul Său. Să nu plecăm urechea la ceea ce spun batjocoritorii, ci să credem Cuvântul lui Dumnezeu, care „este întărit în ceruri pentru totdeauna“ (Psalmul 119.89)!