Sămânța bună

Un dicționar îl definește pe creștin ca fiind acel om care „are credință în Isus Hristos și a fost botezat“.

Prima dată au fost numiți „creștini“ ucenicii lui Isus de la Antiohia (vedeți Fapte 11.26). Purtarea și cuvintele lor arătau atașamentul față de Isus. La origine, „creștin“ însemna discipol al lui Hristos.

În zilele noastre, termenul este deseori folosit pentru a desemna pe cineva care a primit botezul creștin, dar care nu este neapărat un ucenic al lui Hristos, ba poate nici nu crede în El. Cineva poate merge la biserică și poate face fapte caritabile, fără să aibă credință în Isus Hristos. O asemenea persoană nu este un creștin în sensul biblic al cuvântului.

Același dicționar definește „credința“ punând semnul egal între ea și „a susține deplin și irevocabil un ideal, de exemplu credința religioasă, sau a avea încredere absolută în ceva“. Fiecare ar trebui să se oprească și să mediteze: am eu cu adevărat credință, încredere absolută în Isus Hristos? Cred eu că El este Fiul lui Dumnezeu care a venit din cer pentru a suferi judecata pe care o merit eu? Cred eu că El a înviat cu adevărat dintre morți și că va veni curând pentru a-i lua pe ai Săi în casa Tatălui? Aceasta este credința care mă poate face creștin adevărat. Fără această credință este imposibil să Îi fim plăcuți lui Dumnezeu (vedeți Evrei 11.16).