Sămânța bună
Mărturia lui Ioan Botezătorul
Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.
Ioan 10.39-42
Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.
Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.
Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.
Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.