Sămânța bună

Psalmul 110, care vorbește profetic despre Domnul Isus, se deschide cu perspectiva locului pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus Hristos după ce lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Este locul de onoare, la dreapta Sa! Această înălțare a Domnului nostru este răspunsul lui Dumnezeu la smerirea Sa profundă. Cel care nu a încetat să fie Dumnezeu a devenit Om. A luat chipul unui Rob, ajungând în mod conștient într-o poziție de dependență și de ascultare. S-a umilit, a luat asupra Sa condamnarea oamenilor și, în cele din urmă, a murit pe crucea de la Golgota ca Om nevinovat și totuși condamnat.

Dumnezeu este însă dintotdeauna preocupat de gloria Fiului Său. Oamenii pot gândi ce vor despre Isus. Dar Dumnezeu L-a onorat și L-a glorificat. Astfel, Filipeni 2, după ce descrie calea de smerire a Mântuitorului nostru, adaugă: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus“. Și El dorește ca oamenii de asemenea să-L onoreze pe Fiul Său. Prin locul cel mai înalt pe care Dumnezeu l-a acordat Domnului Isus ca Om, El I-a asigurat stăpânirea asupra universului. Astfel, Domnul înviat a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“. Când Dumnezeu îi va pune pe toți dușmanii acestui Domn înălțat ca așternut al picioarelor, atunci Fiul Omului, odinioară respins, disprețuit și răstignit, va ocupa propriul tron în Ierusalim și din acel loc va conduce tot pământul. Gloria și onoarea, pe care Dumnezeu I le-a atribuit Fiului Său ca Om, vor fi văzute atunci de toți și orice genunchi se va pleca înaintea Lui.