Sămânța bună
Golul din inima lui Antonis
Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.
Ioan 7.37
Antonis era nemulțumit de viața lui – simțea un mare gol. În căutarea fericirii, și-a părăsit părinții, prietenii și munca din Grecia și a imigrat în Scoția. Acolo a vrut să înceapă o nouă viață. Și, într-adevăr, și-a găsit repede un loc de muncă și un apartament. „Gata“, s-a gândit el, „totul arată mult mai bine acum“. Dar, deși munca și formarea profesională îl țineau foarte ocupat, în orele în care ajungea să se odihnească îi revenea sentimentul de goliciune și de lipsă de sens. Atunci începea să se gândească la Dumnezeu.
În Grecia, Antonis fusese dus la biserică de mic, așa cum se obișnuia în orașul său. Dar nu a avut niciodată convingerea că oamenii de acolo duceau o viață creștină autentică. Așa că s-a îndreptat spre budism. Lunile treceau, dar golul interior se adâncea tot mai mult.
Într-o zi, Antonis a observat un text biblic pe un site web. Acolo a găsit experiențe și povești de viață ale unor oameni care au devenit cu adevărat creștini. Printre ei erau unii care fuseseră dependenți de droguri și hoți. El a fost uimit de cât de deschis și de bucuroși vorbeau aceștia despre schimbarea care avusese loc în viața lor. După convertirea lor la Dumnezeu, au fost complet transformați și au devenit cu adevărat fericiți. Aceasta era exact schimbarea de care avea el nevoie! Atunci Antonis a încetat să se mai îndrepte spre o religie și a căutat o Persoană, pe Isus Hristos. Când I-a predat Domnului conducerea vieții sale, pacea și bucuria au intrat în inima sa, iar golul din inima lui i-a fost umplut pe deplin.