Sămânța bună

Din vechile lor palate, nobilii secolelor trecute își privesc cu demnitate vizitatorii. Tablourile lor înrămate pompos în galeriile ancestrale păstrează memoria tuturor acestor membri ai familiilor regale sau princiare. Și, cum fețele lor au de obicei o expresie serioasă, privitorul nu poate spune dacă persoana reprezentată a fost una fericită sau nefericită, binevoitoare sau răuvoitoare. Nici măcar numele celor mai mulți nu mai spun nimic vizitatorului. La urma urmei, au murit de mult timp. – Și unde sunt aceștia acum?

Biblia conține și ea o „galerie a strămoșilor“ – portrete autentice ale unor persoane provenind din medii foarte diferite. Ceea ce îi leagă pe acești oameni nu este noblețea lor, ci credința lor, încrederea lor în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Acest „nor așa mare de martori“ este mulțimea acelora care mărturisesc prin propria experiență că ei fac parte din familia lui Dumnezeu. De aceea, numele lor nu vor fi uitate niciodată. Acolo îi găsim pe Avraam și pe Sara, pe Miriam și pe Moise, pe Samuel și pe David „și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul istorisind despre …“ (Evrei 11.32). Au fost aceste persoane mai sfinte decât altele, încât Dumnezeu le-a onorat astfel? În niciun caz, dar ele și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în El.

În familia lui Dumnezeu, în „galeria Sa de strămoși“, este loc și pentru „portretul“ tău. Poate fi inclus acolo, dacă tu crezi în Domnul Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare.