Sămânța bună
Sam
Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
1 Petru 2.9
Pe vremea sclaviei în America de Nord, deseori proprietarii de sclavi necredincioși dețineau sclavi credincioși, iar aceștia erau de cele mai multe ori mai fericiți decât stăpânii lor. Unul dintre acești proprietari de sclavi ironiza adesea credința sclavului său și chiar îi plăcea să-l pună în încurcătură cu întrebări capcană.
Într-o zi l-a întrebat: „Sam, chiar crezi că într-o zi vei ajunge în cer?“. — „Da, domnule.“ — „Atunci ești unul dintre cei aleși?“ — „Da, domnule.“ — „Voi fi și eu unul dintre cei aleși?“
Sclavul dorea să răspundă conform convingerii sale, dar totodată fără să-și înjosească sau să-și jignească stăpânul. A înălțat repede o rugăciune și I-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune. Apoi a răspuns: „Domnule, nu cred că poate fi ales cineva care nici măcar nu candidează“. Atunci stăpânul său s-a întors consternat, redus la tăcere de un cuvânt atât de simplu. Oare a simțit acel om că Dumnezeu dorea să-i vorbească?
Dumnezeu ni S-a adresat și nouă de multe ori, dar I-am întors spatele, ca acest proprietar de sclavi. Dacă cineva ascultă de chemarea lui Dumnezeu și îi dă curs, atunci el face parte dintre cei care „candidează“. Și va primi asigurarea că este într-adevăr iubit și ales de Dumnezeu.