Sămânța bună

Domnul meu

Toma a răspuns și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“.

Ioan 20.28

Cele mai multe state din lume sunt republici. În unele țări însă șeful statului este un rege sau o regină. Totuși, acestea sunt de obicei „monarhii parlamentare“, ceea ce înseamnă că, deși regele are titlu imperial, el nu mai conduce. Are o influență redusă asupra activității statului și îndeplinește în principal rolul de reprezentant al țării respective.

Cei care se numesc creștini Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn trimis de Dumnezeu. Atunci se ridică întrebarea: Îl lăsăm pe Isus să domnească în viața noastră? Suntem interesați de voia Lui și facem ceea ce ne spune El în Cuvântul Său? Sau luăm deciziile fără Domnul, pentru că vrem să fim independenți?

În istoria lumii au fost mulți tirani și, desigur, nimeni nu dorește să depindă de conducerea arbitrară a unui asemenea despot. Dar Dumnezeu este un Conducător care ne iubește. Iar noi, creaturi ale lui Dumnezeu, suntem ființe dependente. Prin urmare, viața noastră nu poate avea succes, dacă vrem să trăim independent de Dumnezeu și dacă nu întrebăm care este voia Sa.

Când apostolul Toma, plin de uimire, I-a spus lui Isus: „Domnul meu și Dumnezeul meu“, tocmai Îl întâlnise pe Hristos înviat și văzuse urmele cuielor din mâinile Sale și rana din coasta Sa. Unui astfel de Domn, care nu cere, ci care oferă, care S-a dat pe Sine din dragoste pentru noi, să Îi predăm conducerea vieții noastre!

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.1-19 · Ioan 9.35-41