Sămânța bună

Pe 13 octombrie, la ora locală 00:10, a ajuns la suprafață Florencio Avalos, maistrul de 31 de ani. Au urmat scene emoționante, cu lacrimi de bucurie și urale. În timp ce ușa infirmeriei s-a închis în urma lui, tatăl său a exclamat copleșit: „Este o minune a lui Dumnezeu! Acum, rugăciunile noastre se îndreaptă către cei 32 de camarazi ai săi care sunt încă acolo jos“.

Fiecare miner eliberat a reacționat diferit. Mario Sepúlveda și-a îmbrățișat soția și i-a înmânat președintelui țării bucăți de piatră din adâncuri. Apoi a urmat mărturisirea lui: „Am fost cu Dumnezeu, am fost cu diavolul. Au luptat pentru mine. Dumnezeu a învins!“. Apoi a avut următoarea rugăminte: „Să nu mă celebrați ca pe un erou. Vreau să mă tratați așa cum sunt: un miner“.

Dar aproape nimeni nu a atins inimile în această zi ca Mario Gómez.

Ziarul „Die Welt“ și-a început articolul principal cu următoarele cuvinte: „Mario Gómez a căzut în genunchi, s-a rugat și I-a mulțumit lui Dumnezeu. El era cel mai în vârstă dintre cei prinși în mină. Având 63 de ani, Mario Gómez era considerat și un mentor. Felul său de a fi, echilibrat, și experiența sa de miner au contribuit mult la moralul minerilor. A lucrat ca miner de la vârsta de 12 ani. Acum – 51 de ani mai târziu – Mario Gómez aducea la tăcere întreaga «Tabără a Speranței» cu rugăciunea sa. Au fost secunde de umilință, de recunoștință și de admirație“.