Sămânța bună

În timpul studiilor lucram vara la o fermă. Într-o dimineață, fermierul m-a rugat să tai iarba. Ore întregi am stat pe tractor și am cosit pajiște după pajiște. Spre seară mă întorceam la fermă, obosit, dar și întrucâtva mândru de reușita mea, când dintr-odată s-a auzit un zgomot lângă mine. Mă izbisem de un zid cu utilajul de tuns iarba, pentru că uitasem să îl ridic.

După ce mi-am revenit din spaimă, mi-am dat seama că fermierul se afla în apropiere și că urmărea totul. M-am dus repede la el și am bâlbâit o scuză. Pentru a compensa daunele, i-am sugerat să nu-mi mai plătească salariul pentru tot restul verii.

În tăcere, bătrânul fermier s-a uitat la mașina stricată, apoi la mine. Încet s-a întors spre casă și m-a invitat la masă: „Vino să ne așezăm și să mâncăm!“.

Această întâmplare îmi amintește de remarcabila parabolă din Biblie, cea a fiului risipitor. Acesta dusese o viață păcătoasă, iar acum se întorsese la tatăl său, cu intenția de a-i sluji ca zilier. Totuși, după ce a recunoscut că a greșit, „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta“, tatăl le-a zis robilor săi: „Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim“ (Luca 15.17-23). Așa de binevoitor Se poartă Dumnezeu cu un păcătos care se pocăiește și care Îi mărturisește răul pe care l-a făcut! Dumnezeu ne spune așa de lămurit: „Nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui și să trăiască“ (Ezechiel 33.11).