Sămânța bună

În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.