Sămânța bună

Pyrrhus (scris și Pirus) a trăit între anii 319-272 î.H. și a fost rege în Epir, o regiune din nord-vestul Greciei. Reputat pentru faptele de arme și pentru vitejie, el a fost unul dintre cei mai vestiți războinici din perioada de după Alexandru cel Mare, devenind faimos prin victoriile sale împotriva romanilor, purtate în sudul Italiei de astăzi. Totuși, într-una dintre acestea a pierdut atât de mulți soldați, încât el însuși a fost nevoit să exclame o vorbă rămasă în istorie: „Încă o victorie ca aceasta și s-a zis cu noi“. De aici vine expresia „o victorie à la Pirus“, al cărei sens este de „victorie ale cărei pierderi pe termen lung sunt mai mari decât câștigurile pe termen scurt“.

Regele a discutat deseori despre această chestiune cu diplomatul său de la curte, Cineas, care l-a întrebat ce spera să obțină de fapt din luptele împotriva romanilor. Pyrrhus a răspuns că, în felul acesta, ar putea cuceri toată Italia. — „Și apoi?“ — „Apoi pot să iau și Sicilia, Libia și Cartagina.“ — „Și după ce vei fi cucerit toate aceste țări?“ — „După aceea vom sta acasă și vom trăi acolo în liniște!“ — Atunci Cineas a exclamat: „O, rege, atunci de ce nu începem astăzi această odihnă?“.

Tânjim după pace și liniște în lume, în țară, la locul de muncă, în propriile case, în inimă, dar totul devine din ce în ce mai agitat și mai lipsit de pace. În bine-cunoscutul Psalm 23 găsim un tablou al odihnei, al păcii și al îndestulării. Să căutăm și noi adevărata odihnă la Păstorul cel Bun!