Sămânța bună

Omul, prin natura sa, nu aude vocea lui Dumnezeu, deși El vorbește – prin Biblie, prin evenimente puternice, prin catastrofe, prin nenorociri chiar. De asemenea, omul este orb la acțiunile lui Dumnezeu, nu vede în nimic mâna Lui la lucru. Omul necredincios nu are nimic de spus despre Dumnezeu; deși vorbește mult, el nu vorbește nimic cu Dumnezeu, deoarece consideră rugăciunea ca ne mai fiind actuală.

Deoarece din firea lui omul nu are o relație cu Dumnezeu, Biblia îi numește morți pe toți cei care sunt încă necredincioși. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim următoarele expresii: „copii ai necredinței“, „copii ai mâniei“, „copii ai diavolului“. Duhul Sfânt se străduiește să ne facă să înțelegem că suntem morți din punct de vedere spiritual față de Dumnezeu. Nicio acțiune proprie și nicio îndreptățire de sine nu ne va aduce în contact cu Dumnezeu.

Cum putem ieși din această stare? Ioan ne spune: „Noi știm că am trecut din moarte la viață“. Dar nu numai apostolii au putut spune aceasta, ci și mulți alții, al căror nume ne este foarte cunoscut: Martin Luther, Jean Calvin, Zinzendorf, Moody… Citiți istoria lor și veți vedea că toți aceștia au un lucru în comun: ei știu că a fost un moment când Domnul Isus a intrat în viața lor, când au avut o întâlnire cu El și s-au încrezut cu totul în El. Aceasta este ziua întoarcerii lor la Dumnezeu. Atunci, prin credința în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu și au trecut din moarte la viață. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5.24).