Sămânța bună

Fusese un halterofil renumit și activase în sportul de top timp de câțiva ani. Dar accidentările repetate l-au făcut să renunțe la sport și a început să lucreze într-o mină. Acolo muncea și un om credincios.

Într-o zi, acesta i-a spus halterofilului: „Chiar dacă ești religios – cum tu însuți afirmi – nu cunoști cu adevărat Biblia“. Aceste cuvinte l-au atins pe sportiv. Când s-a întors acasă după tura sa, a simțit îndemnul să ia Biblia care zăcea în bibliotecă. Și, în decurs de o săptămână, a citit-o în întregime.

Odată a petrecut aproape toată noaptea citind din Biblie, așa că dimineața a plecat de acasă mult prea târziu pentru a mai prinde autobuzul cu care mergea de obicei la serviciu. Dar s-a gândit că tot va ajunge la timp. Cufundat în gânduri, el s-a rugat pentru prima dată lui Dumnezeu: „Dacă Tu chiar exiști, arată-mi-Te astăzi, Te rog!“. Dintr-odată a apărut un autobuz gol care a oprit pe neașteptate, a deschis ușa pentru sportiv și l-a dus la intrarea în mină, fără ca el să spună vreo vorbă.

Dumnezeu i Se arătase! Nu a trecut mult timp până când mesajul crucii l-a cucerit pe acest om. A înțeles că este păcătos și L-a acceptat cu credință pe Isus Hristos și lucrarea Sa ispășitoare. Prin intermediul unei singure fraze a acelui credincios, în acea mină s-a ajuns la o adevărată trezire. Și în jurul nostru se află o asemenea „mină“. Așadar, „dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi care va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11.6).