Sămânța bună

O văduvă în vârstă stă la fereastra sufrageriei sale și tricotează. Doar vechiul ceas întrerupe liniștea cu ticăitul lui. Din când în când, femeia își ridică privirea și o îndreaptă spre fotoliul care a rămas gol de la moartea soțului ei.

Un antreprenor stă singur în biroul său, cu capul în mâini, confruntându-se cu falimentul. Se uită la facturile neplătite și începe din nou să calculeze.

Un student, în ajunul unui examen important, se uită pentru ultima dată peste cursuri. Mâine va sta singur în fața unei coli albe de hârtie.

Singurătatea, încercările, durerea, frica și eșecul sunt termeni pe care fiecare dintre noi îi cunoaște prea bine.

Domnul Isus nu le-a promis niciodată alor Săi că îi va cruța de dificultăți, de lacrimi sau de greutăți. În schimb, îi asigură de prezența Sa, de apropierea Sa în toate situațiile.

Domnul Isus l-a încurajat odată pe apostolul Pavel cu aceste cuvinte: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine“ (Fapte 18.9,10). La sfârșitul vieții sale, Pavel a putut spune: „Domnul a stat lângă mine și m-a întărit“ (2 Timotei 4.17).

Când avem obstacole de trecut, iar viața ne pare grea, să nu ne îndoim niciodată de dragostea Domnului Isus. El nu ne va lăsa singuri!