Sămânța bună
Vorbirea lui Dumnezeu către toți oamenii
Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.
Evrei 1.1,2
Vorbind unii cu alții, oamenii exprimă astfel legătura pe care o au între ei. Cuvintele leagă, sunt ca o punte de la om la om. Acolo unde oamenii nu vorbesc între ei, nu se formează nicio legătură. Prin cuvinte, arătăm altora ceea ce este în inima noastră, cum gândim și ce simțim. Cuvintele noastre arată cine suntem noi.
Dumnezeul cel viu le-a vorbit mereu oamenilor și le-a arătat astfel cine este și cum gândește El. Dorința Lui a fost să intre în legătură cu creaturile Sale. Cu toate că păcatul a distrus legătura originală, totuși Dumnezeu nu a încetat niciodată să vorbească. În timpul Vechiului Testament, El a vorbit prin profeți. Ei au fost „mesagerii“ Săi, prin care El a vestit „în multe feluri“ ceea ce s-a împlinit în Persoana Fiului Său.
Astfel, de la nașterea lui Isus, vorbirea lui Dumnezeu a luat o cu totul altă înfățișare. În El, Dumnezeu Însuși a devenit Om. Persoana Lui este așadar vorbirea lui Dumnezeu nu doar către Israel, ci către toți oamenii.
Ca expresie desăvârșită a gândurilor lui Dumnezeu, Fiul a venit pe pământ și ne-a descoperit inima lui Dumnezeu. Prin El, Dumnezeu a făcut această „punte“ către noi, restabilind legătura distrusă.
Dumnezeu nu este un Dumnezeu care tace. Faptul că L-a trimis pe Fiul Său în lume este expresia cea mai înaltă a dragostei Sale, dar și ultimul Său cuvânt către o omenire pierdută.