Sămânța bună
Cum continuă povestirea? (1)
Ferice de poporul … care umblă în lumina feței Tale, Doamne! Ei se bucură toată ziua de Numele Tău și se înalță cu dreptatea Ta.
Psalmul 89.15,16
Cu mulți ani în urmă, pe când mai funcționau multe cărbunării în pădurile țării, un creștin, care se ocupa cu răspândirea Bibliei, a sosit la ușa unui cărbunar. Soția cărbunarului i-a deschis și creștinul a salutat-o amabil oferindu-i Noul Testament. Femeia a privit curioasă cartea. Ea nu mai văzuse așa ceva, deoarece în vremea aceea puțini oameni își puteau cumpăra o Biblie. Femeia își dorea de mult timp să poată citi o astfel de carte. Dar nu avea așa mulți bani de dat pe o carte. Și nu știa ce va spune soțul ei, dacă o va cumpăra. Bărbatul a observat ezitarea ei și i-a zis:
— În această carte veți afla despre lucrarea Mântuitorului și veți găsi calea spre cer.
— Eu doresc mult să citesc această carte.
Spunând aceste cuvinte, femeia a cumpărat cartea, iar acel bărbat a plecat mai departe. Când a sosit cărbunarul acasă, soția lui l-a privit temătoare. Ea a așezat mâncarea pe masă și lângă farfuria lui a pus Noul Testament. S-a întâmplat tocmai așa cum se temuse ea. Bărbatul s-a supărat. A luat cartea în mână și a zis batjocoritor:
— Ce-ți veni să dai banii mei câștigați cu atâta trudă pe ceva nefolositor?
— Dar banii nu sunt doar ai tăi! Nu mă ostenesc și eu toată ziua ca și tine?