Sămânța bună

Așteptam în fața cabinetului medical pe cineva care intrase la medic. Ploua încontinuu. Puținii oameni care ieșiseră din casă străbăteau străzile grăbiți. Nu după mult timp, în fața cabinetului a ajuns o femeie în vârstă. Era ora 18:00. Avea programare la ora 19:30, dar, pentru că nu știa unde se află cabinetul și pentru că ploua, ea plecase mai devreme de acasă. Câtă prudență și atenție arăta această femeie față de o programare la medic!

M-am gândit atunci la oamenii care se îndreaptă cu pași grăbiți spre veșnicie, pentru că, fără să vrem, cu fiecare zi ne apropiem tot mai mult de clipa trecerii din această viață. Se preocupă ei în egală măsură de întâlnirea cu Dumnezeu, care este inevitabilă? Își iau timpul necesar pentru a se pregăti, pentru a fi, la timp, gata de a sta față în față cu Dumnezeu?

Cât de solemn este acest gând! Și totuși, mulți spun că mai au timp pentru aceste lucruri și că se vor pregăti la pensie, când vor fi mai liberi! Dar mulți dintre semenii noștri au plecat cu mult mai devreme din viață decât ne-am fi așteptat! Nimeni nu-și cunoaște lungimea firului vieții. Ieșim din casă și nu știm dacă ne mai întoarcem sănătoși. Fiecare zi este un har pe care Dumnezeu ni-l îngăduie în viața noastră, ca să ne pregătim mai mult pentru veșnicie. Rugați-vă chiar acum: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“. Citiți Biblia! Vorbiți cu persoane despre care știți că au primit mântuirea. Dumnezeu nu va respinge nicio inimă sinceră și căutătoare după adevăr.