Sămânța bună

Pe vremea mătușii mele, la sate nu existau nici mașini și nici telefoane. În jurnalul ei am găsit următoarea însemnare:

„Fratele meu era un băiat harnic și ambițios. Din nefericire, nu avea niciun interes pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru adunările creștine. Într-o dimineață a plecat vesel la muncă. Avea 17 ani. Urma să-l ajute pe maistrul său să transporte căruța cu recipiente în vie. Fratele meu a crezut că se descurcă singur cu căruța la vale. Însă bara de tractare l-a lovit în piept și a căzut la pământ. Înainte de a se putea da la o parte, o roată s-a rostogolit peste el. A fost aruncat în sus, dar apoi a căzut și a rămas nemișcat, fără cunoștință.

Acasă, Dumnezeul iubitor a permis să-și revină. «O, mamă, voi muri și am păcătuit așa de mult împotriva ta și a lui Dumnezeu. Roagă-te pentru mine!» Mama mea văduvă și sora mea i-au vorbit despre Mântuitorul care a murit și pentru el la cruce. Fratele meu avea o hemoragie internă puternică. Dar, înainte să moară, el a înțeles și a crezut această veste salvatoare“.

Ca și tâlharul de pe cruce, acest tânăr a acceptat în ultima clipă oferta de dragoste a Mântuitorului. Astăzi sunteți chemați să vă întoarceți la Dumnezeu. Nu amânați această decizie! Cât despre cei care s-au plecat smeriți la piciorul crucii, de acolo s-au ridicat eliberați și cu inima plină de pace:

Și nu mă tem că voi pieri în marea de păcate,
căci Tu, Preabunul meu Isus, le-ai biruit prin moarte.
—T. Dorz