Sămânța bună

Fata avea ca animal de companie un raton mic. Când acesta se așeza pe umărul ei și clipea curios din ochi, inima ei se topea de bucurie și îl îmbrățișa și-l săruta.

Micul raton a crescut, avea aproape doi ani. Fata a fost avertizată că ratonii se schimbă la vârsta de doi ani și devin imprevizibili și chiar periculoși. Fata a spus râzând: „La mine lucrurile stau altfel. Micuțul meu nu mă va mușca“. Câteva luni mai târziu se afla internată la secția de traumatologie, compartimentul de chirurgie plastică, și trebuia să fie supusă unei operații…

Și ucenicul Petru a spus: „Eu nu“. Și apoi L-a tăgăduit pe Domnul Isus de trei ori! Împăratul David s-a gândit și el: „Eu în niciun caz!“. Și apoi o femeie căsătorită cu un alt bărbat aștepta un copil de la împăratul. David l-a ucis pe acel om, dar consecințele triste nu i-au părăsit casa. Poate spui: „Știu când să pun punct! Mie nu mi se va întâmpla așa ceva!“. Și apoi?

Fiecare are în viața sa un obicei, o plăcere, la început mică și neobservată, dar care apoi devine tot mai mare și chiar dominantă. Te atașezi de respectiva plăcere, nu vrei să renunți la ea – până nu te face să suferi. Există eliberare din această situație? Desigur!

„Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).