Sămânța bună

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Singapore, un tânăr pilot a fost capturat de japonezi și dus la închisoare. Era izolat de alți întemnițați, însă curând și-a dat seama că în celula vecină se afla un vechi camarad. Când nu era niciun paznic în apropiere, cei doi își trimiteau mesaje prin codul Morse bătând în perete.

Într-o zi, prizonierul de alături era foarte deprimat. Tânărul pilot, un om credincios, i-a transmis următorul mesaj: Când – ești – trist – roagă-te – la – Dumnezeu. El – te – va – auzi. Celălalt a transmis: Nu – știu – cum. – Ce – ar trebui – să mă rog?

Tânărul pilot a formulat o rugăciune simplă și a transmis-o prin codul Morse vecinului său. Apoi a continuat să-i transmită alte mesaje și i-a explicat evanghelia și calea către Dumnezeu.

În curând a venit ziua când vecinul său a transmis mesajul: Ce – trebuie – să – fac – ca să – fiu – mântuit? Și tânărul pilot a răspuns: Crede – în – Domnul – Isus! Și camaradul din celula învecinată L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor al său.

„Hristos a murit pentru păcatele noastre“ (1 Corinteni 15.3). Acest mesaj este predicat, scris, auzit și citit și astăzi. Căile pe care oamenii ajung la Dumnezeu pot fi diferite, uneori chiar neobișnuite, dar mesajul rămâne același.