Sămânța bună

O fată care avea vreo zece ani mergea prin grădină și intona un cântec. Vecinul de pe cealaltă parte a gardului a auzit limpede fiecare cuvânt:

Așa cum sunt eu, Doamne, vin,
Chemat de harul Tău divin;
În sângele Tău scump vărsat,
Mă spală de al meu păcat.
Așa cum sunt, nu mai aștept
Să-ncerc mereu să mă îndrept,
În jertfa Ta mă-ncred deplin,
Miel al lui Dumnezeu, eu vin.

Vecinul, care fusese învățător, iar acum era la pensie, tocmai în acele zile se gândise la viața de după moarte. Prin urmare, a acordat o atenție deosebită fiecărui cuvânt al acestui cântec.

Câteva săptămâni mai târziu, învățătorul s-a îmbolnăvit grav. Mama fetei s-a interesat de starea lui de sănătate. Cu această ocazie, învățătorul a întrebat-o dacă fiica ei i-ar putea repeta cuvintele cântecului pe care îl cântase în grădină cu ceva timp în urmă. Fata a venit și învățătorul a putut să asculte din nou cuvintele despre credință și despre speranță.

În aceeași zi, învățătorul a înțeles și a primit în inima lui vestea bună a lui Isus Hristos. Transformarea sa interioară a fost observată și de rudele sale. Două luni mai târziu a plecat în pace acasă la Domnul.