Sămânța bună

Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un om credincios se deplasa cu bicicleta pe un câmp ocupat de armata germană din regiunea Argenton-sur-Creuse din Franța, pentru a se întâlni cu familia sa. Într-un sat a fost oprit și arestat de soldați germani. Cu o seară înainte fusese ucis acolo un soldat german.

Drept urmare, ocupanții au decis represalii dure: primele zece persoane care vor trece prin sat vor fi arestate, apoi urma să fie așezate una lângă cealaltă în fața unui zid și să fie executate.

Biciclistul credincios se afla printre cei sortiți morții. El a cerut permisiunea de a spune o rugăciune înainte de executare. Ofițerul german a fost de acord și a cerut să i se traducă rugăciunea. Creștinul s-a rugat cu voce tare pentru prizonierii care urmau să-și piardă viața; s-a rugat pentru soldații care urmau să execute comanda; și, în cele din urmă, s-a rugat pentru ofițerul care avea să dea ordinul. Rugăciunea s-a terminat. Pentru o clipă a domnit liniștea. Apoi ofițerul a ordonat echipei de executare să lase jos armele și să părăsească zona.

Ce răspuns minunat la rugăciunea din inimă a unui credincios care a avut încredere în Dumnezeu! Și ce ocazie pentru toți cei implicați de a cunoaște măreția și bunătatea lui Dumnezeu!

„Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări“ (Psalmul 50.15).