Sămânța bună

Jim era un infractor. Acum tocmai evadase din închisoarea australiană. În orice clipă, poliția putea fi pe urmele lui. Se grăbea deci să pună mâna pe o mașină și să fugă departe de locul detenției. Deodată, în dreptul său a oprit o mașină și un bărbat i-a deschis cu amabilitate ușa. Jim și-a pipăit pistolul: era la locul lui. Șoferul a luat Biblia ce se afla pe scaunul din față și a pus-o cu grijă pe bancheta din spate. Această carte i-a răscolit deodată amintirile lui Jim. Și-a adus aminte de mama sa care se rugase atât de mult pentru el. Și-a pipăit din nou pistolul, dar și-a zis în sinea lui: „Să-l omor oare pe acest bărbat sincer și amabil?“. Gândul la mama lui nu l-a lăsat să-și pună în aplicare planul odios. Așa că l-a rugat pe șofer să oprească pentru a coborî din mașină. Fața acestuia era la fel de senină ca a mamei sale. „Toți acești credincioși care citesc Biblia au un chip tot atât de senin ca al mamei mele“, s-a gândit tânărul răscolit în inimă. Capitulând în fața crucii, Jim s-a hotărât să se întoarcă la închisoare. Își merita pedeapsa.

După câțiva ani, cei doi bărbați s-au întâlnit din nou, iar Jim i-a putut vorbi șoferului binefăcător despre pocăința sa, mulțumindu-i totodată pentru mărturia sa ca om credincios. Biblia i-a arătat calea vieții prin credința în Mântuitorul care Și-a dat viața la cruce pentru salvarea oamenilor.

Prin harul și prin bunătatea lui Dumnezeu, în viața întunecată, lipsită de speranță a lui Jim, totul s-a făcut nou. Aceeași înnoire se petrece în viața oricărei persoane care Îl primește pe Mântuitorul.